A venit pandemia asta ca un tăvălug peste noi toți și trebuie să admitem, niciunul dintre noi n-a avut timp să se pregătească, deși în România, mulți nu cred ca ar fi știut cum s-o facă.

Multora în primul rând, li s-a dus tot business-ul în cap pentru că nu mai au activitate. Apoi îți dai seama că nu mai ai clienți, apoi pentru că nu știi ce să faci cu echipa, apoi cu biroul în care lucrezi, iar când te-ai mai dezmeticit, ți-ai dat seama că habar nu ai încotro s-o iei pentru că nu ai un plan de bătaie pe termen lung pe perioada pandemiei, dar și ce să faci după.

Pentru că să fim sinceri, nimic -o să se mai întoarcă la normal-ul pe care îl știam.

În ultima lună peste 1 milion de oameni au fost disponibilizați sau au intrat în șomaj tehnic, pentru că compania pentru care lucrau nu a mai avut bani să-i plătească. Dar mă întreb: firmele sunt chiar atât de nepregătite pentru criză? Toată lumea trăiește de la o lună la alta?

Mindvalley, compania pentru care am lucrat în Malaezia, avea 1 milion de dolari în bancă, cu care plănuia să-și plătească membrii echipei timp de un an de zile, în situația unei crize care le-ar fi oprit semnificativ cash flow-ul. Unde sunt astfel de manageri?

Și pentru că mă tot izbesc de tot felul de situații de leadership, m-am gândit să vă zic ce-am observat din experiență și ce cred că trebuie făcut ca lucrurile să nu devieze și mai rău.

Nicio viziune

Una dintre greșelile pe care le văd frecvent este faptul că mulți owneri de business/ leaderi de echipă, nu au o viziune pe termen lung, decât cea în care visează cum curg bani de peste tot și toți clienții sunt mega fericiți cu serviciile sau produsele pe care le primesc. IM-PO-SI-BIL.

Aproape NIMENI, dintre cei pe care îi cunosc, nu lucrează cu OKRs, cu planuri concrete de execuție sau cu back-up planuri care să stea în picioare pentru situații de forță majoră.

Ce-am învățat de-a lungul timpul și ce mi se tot arată este faptul că o viziune clară adună prea multe beneficii ca sa le poți enumera pe toate – de la a ști încotro o iei ca business, până la a înțelege ce tip de oameni ai nevoie în echipă și dacă trebuie s-o crești și cu ce skilluri, până la cum îți ții echipa și cu ce eforturi: bani, perks, viziune, implicare, equity, etc – ce practic duce la așteptări realiste de creștere.

Echipa

Nu știu cum angajați voi sau pe ce temei, însă eu, de cele mai multe ori mi-am dat seama că ownerii sau HR-ii habar nu au ce angajează.

DE CE?

Pentru că nu au viziune, așadar nu înteleg clar de ce fel de oameni au nevoie, cu ce skilluri și cu ce atitudine. Iar dacă ai noroc să angajezi pe poziții concrete pentru că e o nevoie stringentă și evidentă, de cele mai multe ori e posibil să angajezi pe cineva care nu se potrivește în echipa veche, nu știi nimic despre stilul lor de lucru, despre atitudinea lor.

Angajarea corectă a unui om mi se pare unul dintre cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le facă orice owner de companie, dacă vrea să aibă o echipă care nu e acolo doar pentru bani sau pentru stabilitate.

Am văzut des într-una din companiile cu care colaborez, angajări de oameni care nu se potriveau de nicio culoare nici postului, nici aspirațiilor postului respectiv, nici companiei, nici echipei în care a fost plasat omul respectiv. Am văzut des conflicte în interiorul echipei pentru că nu a existat mediere, am văzut multe frustrări din cauza unor așteptări nerealiste.

Cum o tratezi

Aici ajungem la partea care-mi place mie cel mai mult. Unul dintre principalele lucruri pe care aș vrea să le înțeleagă orice manager, sau cum vrea toată lumea să li se zică acum – leader- e că oamenii nu sunt saci de cartofi cu care lucrezi. Oamenii au sentimente și nevoi, aspirații și dorințe.

Oamenii trebuie “crescuți”, sau cum zic americanii – nurtured. Oamenii pe care îi ai în echipă vor să se simtă apreciați, vor să simtă că munca lor impactează business-ul sau că aduc o schimbare în comunitatea în care trăiesc. Sincer, știu că se vehiculează teorii de tot felul care spune ca milenialii sunt mai compatibili cu descrierea de mai sus, însă hai să fim realiști – cui nu-i place să fie apreciat? Cărui om, de orice vârstă nu vrea să i se zică ca face o treabă foarte bună și că munca lui este apreciată?

Atitudinea ” nu-mi pasă dacă pleacă oricine din echipă pentru că niciunul dintre voi nu sunteți de neînlocuit” este atitudinea care abia aștept să-l ducă la sapă de lemn pe oricare manager care nu vrea să se deștepte. În ciuda a tot ceea ce crezi despre tine și despre produsul sau serviciul tău, acesta ar fi nimic fără oamenii din echipa ta care să îl susțină . De aceea, dacă nu-ți respecți partenerii de business- pentru că oamenii din echipă sunt niște parteneri de business – relația pe care o aveți nu va fi de multă durată și va fi foarte consumatoare de energie.

Planul de bătaie

Dacă v-a prins pandemia nepregătiți, eu cred ca mai există totuși o șansă. Din punctul meu de vedere, aveți aici sunt doua posibilități

1. Să hotărâți cu partenerii voștri care ar fi următorii pași

Co-fondatori, investitori, business angels, etc, și să-ți mobilizezi echipa cu pași clari către ce ar trebui să facă în această perioadă, ori

2. Să discuți cu echipa ta care ar fi următorii pași

Pentru că e un business în care sunteți toți împreună și împreună trebuie să supraviețuiți, puteți veni împreună cu idei. De cele mai multe ori, acești oameni cu care lucrezi, pot avea idei pe care poate nu le-au scos niciodată la lumina zilei pentru ca poate nu au avut oportunitatea sau nu au avut curaj.

Acesta e CEL MAI POTRIVIT MOMENT să le dai șansa să se implice. Să se simtă și ei owneri pentru o zi. Să simtă și ei că ideea lor contează. Poate că ideea lor va fi cea care vă va scoate pe toți la mal.

Execuția

Ajung din nou la veșnicul plan de bătaie și la cum implementezi ce tocmai s-a discutat.

E foarte revigorant să începi să lucrezi cu idei noi, cu planuri noi, cu oameni cu o energie nouă și proaspătă.

Eu cred mult că cei de lângă tine vor fi alături de tine ca owner și ca business dacă îi tratezi cu respect și le arăți că-ți pasă.